Un altfel de Eden

Totul este posibil și nimic nu e posibil, totul e permis și nimic. În orice direcție ai apuca, nu este mai bine decât în nu contează care alta. Ori realizezi ori nu realizezi nimic, ori crezi, ori nu crezi, totuna e, precum totuna e dacă taci sau dacă strigi. Poți găsi totului o justificare, precum nu poți găsi niciuna. Totul este în acelaști timp ireal și real, absurd și firesc, fantastic și plat. Niciun lucru nu poate fi puse înaintea altuia, precum nicio idee nu e mai bună decât alta. De ce să te întristezi de tristețea ta și să te bucuri de bucuria ta? Ce-ți pasă dacă lacrimile tale sunt de plăcere sau de durere? Iubește-ți nefericirea și urăște-ți fericirea, amestecă totul și confundă totul. Renunță la distincții, la diferențieri și la planuri. Fii ca un fulg dus de vânturi sau ca o floare purtată de valuri. Și dacă nu câștigi, ce e dacă pierzi ceva? Orice câștig este o pierdere, precum orice pierdere este un câștig. Pentru ce oamenii mai așteaptă o atitudine determinată, idei precise și vorbe corecte?